Trei pentru Răpciune 2010 – Valea Caprelor – Valea Mălinului

01 - V Caprelor - V MalinuluiSâmbătă, 4 răpciune 2010

Nu prea am avut timp și, sincer vă spun, nici însuflețire pentru a scrie mai multe jurnale în anul ce aproape că s-a scurs. Acum, spre final, poate ca întrezăresc o ușoară părere de rău, însă, iată, încerc să mai dreg un pic busuiocul, cu nădejdea că voi găsi oaresce înțelegere și rândurile mele, lipsite de iscusința povestitorului  înzestrat, vor reuși să răzbată în inimile voastre de prieteni ai muntelui.

Așadar, urmați cărarea ce vă scoate-n cumpăna memoriei mele, căci nădejde mare mi-am pus în ea, dar și în mormanul de fotografii,  și poftiți de priviți vilegiaturile lunii răpciune, ca unii ce-și salută camarazii de stâncă cu bucuria regăsirii.

“Trei pentru răpciune” este titlul dat în grabă azi, nouă decembrie, jurnalului de față (ce va fi postat, probabil, în trei părți), zi în care m-am hotărât să aștern pe desktop, era să zic pe hârtie, amintirile celor trei excursii efectuate în prima parte a toamnei și care în linii mari au fost: Valea Caprelor – Brâna Marea a Coștilei – Valea Mălinului, primo, Valea Seacă a Caraimanului – Creasta Picăturii – Albișoara Turnurilor, secundo, Valea Morarului – Brâna Mare a Bucșoiului – Valea Bucșoiului, tertio. Toate cele trei ture se înscriu în categoria “lovește-mă, Doamne, că bine dai” și reprezintă  panaceul la care râvneste orice iubitor de munte.

Prin urmare, primo, Valea Caprelor – Brâna Marea a Coștilei – Valea Mălinului, este excursia făcuta în compania unor trăitori în ale muntelui, genul ăla de specie dela care nu-ți vine a crede că are ochi și pentru tine, făcându-te să te întrebi, nu arareori, “ce-o fi văzut ăștia, frate, la un neica-nimeni ca mine”. Hmm!

Mihai Flor…, au, sau Florin Mihai, brr, prietenul fără nume și cu  două prenume, dar și cu cele mai multe primăveri din echipă, înmatriculat în Brașov, spera să ajungă înaintea noastră la Căminul Alpin, dar Bucureștiul este mai aproape de Bușteni (iac-așa!). Ei, poate data viitoare! Laurențiu Pavel, mi-e cam teamă să mă leg de el, are căutătura aia de om  care “tace și face”, așa că nu țin să-l supăr,  că dragă mi-e lumea. Încă!

11 - V Caprelor - V MalinuluiDela Căminul Alpin, ne-am avântat pe “direttissima” Coștilei, bineînțeles, cea cunoscută mai degrabă cititorilor sub numele de Munticelul, și, după ce am reușit  “marea traversare” a văilor Coștila și Gălbinele, ne-am recules satisfăcuți în pitoreasca poiană a Coștilei. Ne-am văzut mai departe de metabolism, îndrugând verzi și mai mult uscate, iar când am ajuns în Poiana Văii Cerbului, nu mi-am putut stăpâni un gest de lehamite la gândul că aș putea urca în viitorul apropiat și pe Vâlcelul Ascuns. După ce am coborât în vară pe el, odată cu jumătate din bolovanii aflați în zestrea Coștilei, cu un Marius care mormăia în urma mea mai ceva ca ursu-n zmeuriș, mi-am spus că nu-mi doresc tovărășia celeilalte jumătăți. Ehei, repede-repede, traversăm talvegul Văii Cerbului și pășim prin pădurea de pe latura sudică a Morarului, nu înainte de a da binețea cuvenită văilor Mălinului și celei zisă Verde, cât și Santinelei acesteia.

Ur-zi-cii, silabiseam în urmă cu șaptesprezece ani pe bolovanul aflat în Poiana Văii Țapului, borna naturală ce întruchipeaza kilometrul zero al celei mai râvnite văi de abrupt din Bucegi. Cu gura căscată suficient ca să  atrag toate gâzele din poiană, adus de spate și cu privirea lăsată slobodă peste măreția la care nu visasem până atunci, mă întrebam, cât timp o să mai treacă până ce am să-i savurez  aroma? Încă mă mai întreb!

În Poiana “La Piatra Pârlită”, loc unde-și sfârșesc călătoria alte două văi din abruptul nordic al Coștilei, Caprelor și Priponului, am întâlnit un grup de patru persoane  (doi băieți ți două fete) care, curios, dorea să urce tot pe valea aleasă de noi, însă până pe platou. Nu mai urcaseră pe Valea Caprelor niciodată, iar echipament de alpinism nu aveau de niciun fel și trăiau cu impresia că traseul ar fi de 1A.  Eu, cu patru ani în urmă, într-o tură solitară spre mijloc de săptămână, am mai parcurs valea până în Brâna Mare a Coștilei, însă,  dincolo de ea, îmi era străin locul. Cred că le-am tăiat din entuziasm, mai ales că vremea nu prea se afla în apele ei și au renunțat la vale, deși, nu știu dacă mi s-a părut, am avut impresia că le aud vocile până la intrarea care se face prin Brâul Priponit. Da, intrarea directă se recomandă alpiniștilor cu experiență și se înfățișează privirii printr-un horn vertical și foarte înalt, accesul făcându-se în mod obișnuit pe Brâul Priponit,  pe care se intră imediat ce terminăm de urcat Priponul Văii Cerbului, printr-o pivotare la stânga (loc unde se află și o stână).

14 - V Caprelor - V MalinuluiAmintesc aici și de lanțul care era fixat înainte de intrarea în Valea Priponului și care mi-a adus aminte de tragedia care s-a întâmplat în primăvara anului trecut (2009), în care și-a pierdut viața nea Radu, cel ce schia odată cu norii. Dumnezeu să-l amintească în rândurile celor drepți!

Brâul Priponit nu pune probleme de orientare și accesul în vale se face cu ușurință. Odată ajunși în acest punct, Valea Caprelor poate fi abordată, fie direct pe fețele de stâncă înclinate și friabile, aflate în dreapta talvegului, varianta aleasă de mine, fie prin jnepenii deși ai văii, varianta aleasă de Florin și Laurențiu. După depășirea acestei zone, ne-am adunat  câteșitrei în firul văii și am continuat traseul până ce am ajuns în dreptul unui horn, nu tocmai dificil,  pe care l-am  urcat un timp direct, iar în final, pe latura din dreapta. Ajuns sus, am bătut un piton și am aruncat un capăt de sfoară băieților pentru a urca zona mai grea și expusă în siguranță. Acest horn poate fi ocolit cu ușurință prin dreapta, pe fețele înierbate ale văii, de înclinație moderată, însă noi am ținut să luăm și ceva stâncărie în vârful bocancilor.

Deja vremea se cam plictisea în pielea ei și a început să-și schimbe ținuta printr-o ploaie mocănească ce avea să ne însoțească pe cea mai mare parte din zi, dar fără să fie prea supărătoare.

Până în Brâna Mare a Coștilei nu a mai fost mult de mers și, cum Florin nu luase cunoștință cu Valea Mălinului, am hotărât să ne continuăm drumul spre stânga, ce-i drept și datorită faptului că eu mă las ușor ispitit de înfățișarea pe care o ia Valea Urzicii în dreptul brânei. În Valea Urzicii am făcut un mic popas, am mâncat câte ceva, și în cele din urmă ne-am urnit din loc, eu cu ceva mai mare greutate. Ei, asta este singura “urzică” ce-mi provoacă mâncărimi plăcute!

15 - V Caprelor - V MalinuluiCeața nu ne-a lăsat să admirăm Creasta Mălinului din Valea Țapului, însă a fost mai îngăduitoare cu noi odată ce am ajuns în Valea Mălinului. Brâna Mare a Coștilei prezintă în dreptul Văii Mălinului o ruptură, iar coborârea în talveg se face pe fețele înclinate de iarbă, care în perioadele ploioase trebuie coborâte cu foarte mare atenție (se coboară pe iarbă aproximativ 75m).

Dacă nu ați fost pe Valea Mălinului niciodată, ar cam fi timpul să-i faceți o vizită. Nu o să regretați! Este superbă! Vorba cântecului, “Mălin beau, mălin mănânc; Noaptea pe mălin mă culc”. Sau era pelinul implicat în vers…Hmm, mnemotehnica, bat-o vina!

În dreptul Văii Scorușilor am fost întâmpinați de o turmă de capre negre care ne-au privit cu precauție un timp, după care au sprintat cu  grație peste treptele stâncoase foarte povârnite  și brâna care străbate fața nordică a Crestei Strungilor (accesul pe această brâna se face din Valea Scorușilor, traversează Valea Hornului și sfârșește în Valea Colților).

Spre finalul văii, am servit și un mic rapel, coborând mai comod și fără a lua contact cu stânca udă și rece, blocul de piatră din apropierea Văii Colților. Mai departe, Hornul Pământos, coborâre pe Vâlcelul Poieniței, călăuziți de frontale, iarăși “direttissima” Coștilei și, în final, strângerea de mână.

Bun, să-i lăsăm pe băieți să se odihnească și noi să ne vedem mai departe de treabă…

Reclame
Categorii: 3 - Coștila | Lasă un comentariu

Navigare în articol

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.