Jurnal de Florar 2013 – Creasta Balaurului – Valea Pietrelor

Jurnal de Florar 2013 - Creasta Balaurului - Valea Pietrelor (5)Sâmbătă, 11 mai 2013

Prieteni, încă dela început vreau să vă spun că nu mi-am propus să retez capul balaurului și nici s-o salvez pe fata cea izmenită și de sulimanuri încărcată a împăratului Verde. De ce aș fi făcut-o? La urma urmei, balaurul s-a arătat binevoitor cu mine și mi-a îngăduit să trec pragul împărăției sale pentru a mă bucura de toate minunățiile pe care le poate suporta o ființă omenească. Unde mai pui că, mai pe ocolite, mi-a sugerat să-i fiu și naș de cununie. Făt-Frumos n-are decât să se lingă pe bot. Egoistul și narcisistul ăsta să facă bine și să nu-mi supere prietenul că altfel, hmm, nici Zâna-Zânelor nu are să-l mai scape de furia pioleților mei și, credeți-mă, odată stârniți, nici măcar eu nu-i voi mai putea opri. Treaba lui cum îl păcălește pe moș de jumătate din împărăție, care, apropo, oricum este ipotecată la bancă.

Da, vremea ne-a sărit în ajutor, dar a fost prea-prea. Adică prea în cale-afară de bună.  De data asta cred că a cam exagerat un pic. Ar fi putut și ea să mai îmbogățească decorul, cel puțin în prima parte a zilei, cu ceva ceață sau cu un norișor mai acătării. Mucalita, ne-a lăsat în cerul gol, făcându-ne să ne zgâim în albastru infinit ca doi berbeci la Poarta Sărutului. Așa-mi trebuie și să-mi fie învățătură de minte, că prea am căutat vremea bună cu lumânarea. Cu toate astea, doar un singur mirean a acceptat să prăznuiească la masa balaurului. Ei, foarte bine, mai mulți înseamnă mai puțin și noi, iha, nu ne-am mulțumit cu atât.

Hmm, carevasăzică, Cătălin Arseni. Eu cred că ăsta-i tipul de individ pe care-l iubești dela prima strângere de mână. Are acea carismă care l-ar face până și pe un  balaur să-l îndrăgească. Nu-i de mirare că a fost singurul care și-a dorit să dea ochii cu el.  Ursita mi l-a scos în drum tocmai acum când am ajuns la jumătatea lui, dar prieteniile târzii pot fi nesperat de plăcute. Deși nu mă dau în lături atunci când este vorba de o tură solitară, încă mai cred că una într-adevăr reușită este numai atunci cănd o parcurgi alături de cineva care reușește să-ți ofere din preaplinul lui fără a-ți lăsa impresia că-ți face un favor. Ei bine, Cătălin este un astfel de om. Dăruiește fără să aștepte nimic în schimb și, ce-i uimitor la el, este că o poate face în așa fel încât să nu te simți obligat.

Jurnal de Florar 2013 - Creasta Balaurului - Valea Pietrelor (12)Iată-ne ajunși în Bușteni, pregătiți să ne băgăm cu tot cu mașină în Gura Lupu…, pardon, Dihamului și, nu peste mult timp, chiar am făcut-o. De aici, rețeta-i simplă și are în compoziție următoarele ingrediente: Poiana Bătrânilor (locul unde se află cabana de vânătoare Colții Morarului), Valea Bujorilor, Poiana Morarului și Poiana cu Urzici. Țimbalul, puiul ăsta de balaur, și-a făcut datoria și ne-a stors de sudoare. Noroc că în perioada asta a anului vegetația nu este chiar atât de abundentă. Ajunși pe muchia Țimbalului, am făcut un popas cu ochii țintă la Morar, dincolo de ferastra căruia cerul era decupat în arcadă. Privit de aici, abruptul nordic al Morarului este cu adevărat impunător și parcă nici nu-ți vine a crede cât de mult contrastează cu fața sudică a muntelui.

Nu am mai stat mult și ne-am îndreptat spre creastă, cu pași cumpătați, până am dat nas în nas cu Balaurul. Aici, pentru a-l îmblânzi, i-am jertfit o gustare, după care l-am încălecat cu grijă, apucându-l de coama înjnepenită a grumazului. Nu scotea flăcări pe nări, dar soarele ne jerăgăia cefele. Am ajuns în Strunga Portițelor aproape de ora unu. De aici terenul nu-mi mai era cunoscut. Segmentul dintre Strunga Portițelor și Strunga Grohotișului nu-l mai parcursesem niciodată. Poteca continua pe latura sudică a crestei și am urmat-o câțiva zeci de metri, după care mi-am zis să pun la treabă și echipamentul de alpinism. Simțeam nevoia unei schimbări și i-am propus lui Cătălin să urcăm direct în creastă, ca s-o abordăm direct pe muchie. Am urcat printr-un horn înierbat, după care am continuat pe spinarea stâncoasă, expusă și friabilă a balaurului. Nu am găsit niciun piton și nici nu am bătut vreunul. Pasajul nu a fost greu, dar a necesitat atenție sporită. După ce am terminat, am luat culmea între picioare și am început să-l asigur pe Cătălin. Aici a fost singurul loc din traseu în care am folosit sfoara.

Jurnal de Florar 2013 - Creasta Balaurului - Valea Pietrelor (13)Pe Creasta Balaurului am avut parte de o surpriză plăcută. M-am întâlnit cu Tudor Paladi, pe care nu-l mai văzusem din luna august a anului trecut, atunci când am parcurs Valea Seacă a Caraimanului și Hornurile Văii Seci (tură la care a participat și un fost elev de liceu de-al lui – Petrică). Se afla în coborâre alături de alte trei sau patru persoane. Pentru că au trecut două luni dela parcurgerea acestei ture, nu-mi mai amintesc dacă ne-am întâlnit în Strunga Grohotișului sau ceva mai sus de ea. Dacă mai rețin bine, doi dintre companionii lui au urcat pe Vâlcelul de sub Vârf.

Valea Morarului a fost mai aglomerată. Atât la urcare, cât și la coborâre, talvegul văii a fost animat de oameni care urcau la colțari și piolet sau coborau pe schiuri. Schiorii mi-au amintit de americanul care, cu două săptămâni în urmă, ne-a așteptat mai bine de două ore la ieșirea din Albișoara Crucii pentru a schia pe ea. Nu a vrut să coboare pe schiuri atâta timp cât noi ne aflam în firul albișoarei pentru că riscul de declanșare a avalanșelor era însemnat (grad de risc 3). Eu nu mai auzisem ca cineva să parcurgă Albișoara Crucii în coborâre pe schiuri și de aceea l-am privit cu admirație. Se pare că această reușită a americanului a surprins și pe mulți dintre schiorii cu experiență în coborârea pe văi de abrupt dela noi.

Spre final, Creasta Balaurului este din ce în ce mai spectaculoasă și, cu toate că te simți obosit, parcă îți dorești să nu se mai termine. Eu cred că este un traseu numai bun de parcurs pentru începătorii care vor să facă cunoștință cu abruptul Bucegilor (bineînțeles, urmat pe linia clasică, fără a se hazarda pe segmentul în care am folosit coarda). Acum, cănd verific pozele în exif, îmi dau seama că am ajuns cam târziu în locul de obârșie al Văii Bucșoiului (14:40), dar noi nu ne-am propus să mergem repede, ca să nu mai zic că Balaurul s-ar fi supărat serios dacă l-am fi privit din fuga calului. La urma urmei, nu toți își doresc ca musafirii s-o taie cât mai repede pe ușă. Odată ieșiți în Creasta Bucșoiului Mare, am luat-o la dreapta pe direcția vârfului, după care, am continuat pe fața vestică a muntelui și ne-am oprit în locul de obârșie al Văii Pietrelor. Cu o seară înainte am vizionat pozele pe care le-am făcut cu un an în urmă, atunci când am urcat pentru prima oară Valea Pietrelor, pentru a fi sigur că nu am să bâjbâi intrarea în talveg. Urcasem valea împreună cu Laurențiu Pavel și îmi aduc aminte că am fost foarte încântat de ea și, deși îmi promisesem că o să revin în toamnă, ei bine, acest lucru nu s-a mai întâmplat.

Jurnal de Florar 2013 - Creasta Balaurului - Valea Pietrelor (30)Ei, în sfârșit, prieteni, suntem la cules de căpușe, desculți prin iarba uscată. Ăsta mai zic și eu popas! N-are decât să ne prindă noaptea pe drum, că dragă mi-i starea de lene cu Moș Ene pe la gene. În depărtări, privirea-mi este atrasă ca un magnet de Culmea Țigănești și de creasta ascuțită a Pietrei Craiului. Făgărașul se întinde la marginea lumii. De aici, cât  vezi cu ochii, muntele este cel care încarcă peisajul. Într-un târziu, ne decidem să luăm la colțari și pioleți Valea Pietrelor. În momentul în care-am intrat în talvegul înzăpezit, am apucat să văd câțiva turiști care coborau  de pe Vârful Bucșoiului pe poteca marcată. De aici și până la Cabana Mălăiești nu am mai întâlinit nicio persoană.

Pe Valea Pietrelor nu a fost necesară folosirea corzii. Un singur loc a impus o descățărare de vreo doi metri, dar nu a fost nimic deosebit. Datorită consistenței zăpezii și înclinării firului, am coborât în cea mai mare parte cu spatele în direcția de mers. În acest jurnal nu am să vă mai descriu valea din două motive. Primul motiv ar fi că am mai făcut acest lucru odată cu jurnalul pe care l-am scris anul trecut și al doilea motiv ar fi că îmi doresc să revin în zonă atunci când talvegul va fi complet uscat. Nu sunt chiar foarte sigur că descrierea făcută în jurnalul precedent este corectă. Prin urmare, pentru că descrierile din ghidurile pe care le dețin îmi par neconvingătoare și pentru că nu cunosc pe nimeni care să fi bătut serios terenul, înainte de a-mi face o părere clară, îmi rezerv dreptul de a cerceta mai în amănunt aceste locuri atât de minunate ale Bucșoiului.

Jurnal de Florar 2013 - Creasta Balaurului - Valea Pietrelor (34)Totuși, cu ceva m-am ales. Am reușit să descopăr intrarea în Peștera de pe Valea Pietrelor. Anul trecut era acoperită de zăpadă și nu am putut vedea nimic, dar acum intrarea superioară (peștera are două intrări) am aflat-o descoperită. Nu am intrat decât doi-trei metri în gura peșterii (Cătălin, parcă, a mai făcut câțiva pași în plus) pentru că se îngusta vizibil și nu cred că această galerie mai continua mult.  În schimb, sub mine se căsca o gaură adâncă de vreo patru metri care comunica cu intrarea inferioară ce se afla acoperită de zăpadă. Nu mai aveam nici timp și nici nerv pentru a coborî prin gaură în galeria inferioară. Cum spuneam, terenul trebuie studiat și sper să-mi pot rupe trei sau patru zile pentru a face acest lucru. Îmi doresc să intru  măcar câțiva zeci de metri în peșteră, să parcurg Firul Secundar al Văii Pietrelor, Canionul Pietrelor și, de ce nu, Hornul din Valea Pietrelor.

Era destul de târziu (17:15h) și, cum mai aveam o bucată serioasă de mers până la Gura Diham, am continuat coborârea pe vale. Cerul se pricopsise cu ceva nori care aduceau o pată de culoare în plus (atât de râvnită în fotografii). Țancul Pietrelor sulița câte un nor, iar noi îl săgetam cu privirea în chip de rămas bun. Brâna Caprelor șerpuia tăcută în așteptarea apusului. Bisericuța (Turnul Mălăiești) toca ora vecerniei. Bucșoiul ne privea mulțumit. Vraja a izbit unde trebuie. La Cabana Mălăiești am oprit câteva minute pentru că setea l-a împins pe Cătălin înăuntru. Pe Take Ionescu o masă din lemn masiv cu bănci ne-a reținut la un ultim popas. Amurgul era pe picior de plecare. Câțiva turiști întârziați urcau spre Mălăiești.  Pichetul Roșu se înnegrise în noapte. Noi, prizonierii Căii Lactee, după mai bine de șaisprezece ore de mers, încă mai credeam în balauri.

„Mutilarea” tuturor fotografiilor, prin postprocesare, îmi aparține. Cătălin nu se face răspunzător pentru această crimă.

Reclame
Categorii: 5 - Bucșoiul | 9 comentarii

Navigare în articol

9 gânduri despre „Jurnal de Florar 2013 – Creasta Balaurului – Valea Pietrelor

  1. Catalin Arseni

    O vorba mai veche spune ca le faci un rau prietenilor daca-i lauzi prea mult. Daruire – fugi bre mata de-aici! Despre carisma mea ai insa dreptate – doar un balaur m-ar indragi! Acum nu ma lua cu de-ale modestiei, ca ma fac chiar balaur…:))

  2. Cătăline, acum nu e musai să mă iei în serios. Am spus-o și eu, așa, să dea bine în jurnal. Doar nu eram prost să spun adevărul.:)

  3. Frumos!!! Cristi, tu chiar ai talent in a te juca cu cuvintele, cu muntele, astfel incit rezulta un material pe care il lecturez cu placere, si ma face, iar, sa-mi fie dor de munte…de Bucegi, de vaile, si de crestele lui!!

  4. Catalin Arseni

    Da, e talentat afurisitul de mincinos! Nu l-as crede nici atunci cand spune adevarul…:)

  5. Nu sunt talentat, mă, v-ați obișnuit voi cu băuturi ieftine.

  6. Felicitări pentru tot: descriere, poze, stil,… inimă.
    Baftă, în același timp, în materializarea planurilor – zona aia chiar merită o descriere amplă și serioasă. Dacă e cazul, schimbul de impresii cu Adi Costache (alt fascinat de aceste locuri) e foarte posibil să fie util…

  7. Alt suita faina de poze.. Cristi si pomeneai de inceput?
    Sper ca la anu sa incep :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.