Salut! Catalin Simboteanu ma numesc din Bucuresti. Vreau sa-ti zic ca am citit cu sufletul la gura toate articolele tale. Sunt impresionat de lejeritatea comentariilor tale in ceea ce priveste gradul de dificultate a doua vai din apropierea cabanei Malaiesti. Valea Caprelor si Valea Pietrelor.Pe prima,cea a Caprelor,am facut-o,in urcare. Insa cea a Pietrelor imi face cu ochiul de foarte mult timp.Si am vazut poze facute de tine cu absolut toate detaliile. Si din cate am inteles,ai mers si pe firul principal si pe cel secundar.Acum intrebare: care este mai uoara,avand in vedere ca eu sunt undeva la ‘mediu’ in alpinism? Trebuie si coarda in afara de coltari si pioleti? Si grota este pe firul principal,da? Sa petrci Anul Nou in cort,in Caldarea Malaiesti,fara sa cobori la cabana,imi pare ceva de vis.Bravo! In asteptarea raspunsului tau,iti doresc numai bine si calatorii placute! Catalin
Cătălin, în primul rând țin să-ți mulțumesc pentru timpul alocat parcurgerii blogului. Sunt convins că este un „traseu” care necesită ceva răbdare. De altfel, ești singurul care susține că mi-a citit toate jurnalele. În al doilea rând, subliniez faptul că eu am parcurs văile din versantul vestic al Bucșoiului numai la vremea zăpezii. Prin urmare, nu mi-am format o părere clară despre dificultatea lor, ca să zic așa, „pe uscat”. Totuși, hmm, bănuiesc că Firul Principal al Văii Pietrelor ar fi cel mai greu dintre cele trei amintite de tine.
Pe timp de iarnă însă, știi prea bine, atârnă greu în balanță grosimea stratului de zăpadă. Poți parcurge valea fără să dai cu ochii de nicio săritoare sau, dacă prinzi o iarnă seacă, brr, te poți întrebuința serios. De aceea, fără doar și poate, îți recomand să abordezi traseul numai în compania unui cunoscător al zonei. Bineînțeles, hamul, casca, coarda, două-trei pitoane etc, nu ar trebui să fie omise.
Pe de altă parte, dacă ești din cei de „nestăpânit”, poți încerca și o ascensiune solitară. Singurul lucru pe care trebuie să-l ai în vedere este acela de a da dovadă de tărie atunci când se îngroașă gluma. Cu alte cuvinte, să reziști tentației de a continua cu orice chip și să faci stânga-mprejur cât mai ai timp și cât se mai poate. Nu este nicio rușine!
Încă ceva, nu pot să-mi dau seama ce înțelegi tu prin „mediu” (ca nivel de pregătire). După cum văd lucrurile, oho, eu nu am atins încă acest prag. Da, îți spun că am parcurs peste treizeci de văi de abrupt (atât iarna, cât și vara). Multe dintre ele le-am „bifat” de trei, cinci, chiar zece ori (atât la urcare, cât și la coborâre).
Da, Peștera din Valea Pietrelor se află în talvegul firului principal, pe mâna stângă (în sensul urcării), după confluența cu Hornul din Valea Pietrelor. Când iarna afișează un comportament normal, da, intrarea/intrările (sunt două guri suprapuse) sunt astupate de zăpadă.
Din păcate, cabanele au fost întotdeauna o soluție de compromis pentru mine. Nu-mi amintesc să mă fi simțit cu adevărat bine în niciuna dintre ele.
Mers întins 
Salut! Catalin Simboteanu ma numesc din Bucuresti. Vreau sa-ti zic ca am citit cu sufletul la gura toate articolele tale. Sunt impresionat de lejeritatea comentariilor tale in ceea ce priveste gradul de dificultate a doua vai din apropierea cabanei Malaiesti. Valea Caprelor si Valea Pietrelor.Pe prima,cea a Caprelor,am facut-o,in urcare. Insa cea a Pietrelor imi face cu ochiul de foarte mult timp.Si am vazut poze facute de tine cu absolut toate detaliile. Si din cate am inteles,ai mers si pe firul principal si pe cel secundar.Acum intrebare: care este mai uoara,avand in vedere ca eu sunt undeva la ‘mediu’ in alpinism? Trebuie si coarda in afara de coltari si pioleti? Si grota este pe firul principal,da? Sa petrci Anul Nou in cort,in Caldarea Malaiesti,fara sa cobori la cabana,imi pare ceva de vis.Bravo! In asteptarea raspunsului tau,iti doresc numai bine si calatorii placute! Catalin
Salutare,
Cătălin, în primul rând țin să-ți mulțumesc pentru timpul alocat parcurgerii blogului. Sunt convins că este un „traseu” care necesită ceva răbdare. De altfel, ești singurul care susține că mi-a citit toate jurnalele. În al doilea rând, subliniez faptul că eu am parcurs văile din versantul vestic al Bucșoiului numai la vremea zăpezii. Prin urmare, nu mi-am format o părere clară despre dificultatea lor, ca să zic așa, „pe uscat”. Totuși, hmm, bănuiesc că Firul Principal al Văii Pietrelor ar fi cel mai greu dintre cele trei amintite de tine.
Pe timp de iarnă însă, știi prea bine, atârnă greu în balanță grosimea stratului de zăpadă. Poți parcurge valea fără să dai cu ochii de nicio săritoare sau, dacă prinzi o iarnă seacă, brr, te poți întrebuința serios. De aceea, fără doar și poate, îți recomand să abordezi traseul numai în compania unui cunoscător al zonei. Bineînțeles, hamul, casca, coarda, două-trei pitoane etc, nu ar trebui să fie omise.
Pe de altă parte, dacă ești din cei de „nestăpânit”, poți încerca și o ascensiune solitară. Singurul lucru pe care trebuie să-l ai în vedere este acela de a da dovadă de tărie atunci când se îngroașă gluma. Cu alte cuvinte, să reziști tentației de a continua cu orice chip și să faci stânga-mprejur cât mai ai timp și cât se mai poate. Nu este nicio rușine!
Încă ceva, nu pot să-mi dau seama ce înțelegi tu prin „mediu” (ca nivel de pregătire). După cum văd lucrurile, oho, eu nu am atins încă acest prag. Da, îți spun că am parcurs peste treizeci de văi de abrupt (atât iarna, cât și vara). Multe dintre ele le-am „bifat” de trei, cinci, chiar zece ori (atât la urcare, cât și la coborâre).
Da, Peștera din Valea Pietrelor se află în talvegul firului principal, pe mâna stângă (în sensul urcării), după confluența cu Hornul din Valea Pietrelor. Când iarna afișează un comportament normal, da, intrarea/intrările (sunt două guri suprapuse) sunt astupate de zăpadă.
Din păcate, cabanele au fost întotdeauna o soluție de compromis pentru mine. Nu-mi amintesc să mă fi simțit cu adevărat bine în niciuna dintre ele.
Toate cele bune,
Cristi